Sosirea in Paris
Dragii mei, e a doua sptamana de cand sunt in Franta si cred ca e cazul, dupa ce m-am obisnuit putin, sa va povestesc cate ceva din viata mea de pe aici in cazul in care sunteti interesati.
In primul rand va salut pe toti cei din Cluj, Falticeni, bucovineni, veri, verisoare, nepoti si unchesi.
Prima saptamana.
Am plecat din Cluj cu Wizzair, si am aterizat pe Bouvais. Trebuie sa va marturisesc ca a fost prima oara cand am zburat cu avionul. Nu mi-a placut. E exact ca si cum ai fi in razboi pe mare si ai lupta pe un cuirasat. NU depinde de tine daca te scufunzi sau nu. Tu esti doar o mica piesa din masinarie. In avion m-am simtit la fel. Fara control si nu mi-a placut. Asta nu inseamna ca nu voi mai zbura, caci mi-am dat seama ca e la fel si atunci cand mergi cu trenul sau cu autobuzul ...etc. Cred ca la fel se simteau oamenii care nu calatoreau prima oara cu trenul. Adevarul ca pe “Foamea” am avut de cateva ori emotii mai mari decat in avion.
Buuuun. Am ajuns in Paris – Beuvais. Daca nu stiati Beuvaisul e cam la 80 Km de Paris si e cel mai marunt aeroport. De aceea si aterizeaza low-costurile. E aeroport mic. M-am descurcat de minune.
Am ajuns dupa un mica atipeala in autocar in Port Maileot. Una din multele Porti ale Parisului. Acolo m-a asteptat Adrian (tata socru :) ). De acolo am plecat catre La Meuraux Localitate care se afla in zona a 6 a Ile-de France. Mai pe scurt la 30 min ce centrura de periferie a Parisului. Aici este loncuinta unde voi petrece teoretic urmatoarele luni. |Stam la mansarda unei case. Sunt doua camere cu o baie. Arata minunat acum ca am aranjat-o cum am vrut ;).
De ce am spus teoretic? Pentru ca serviciul momentan este In Chalon en Champagne, undeva langa Reims. Iar aici in Chalone stam de luni pana sambata la serviciu. Si suntem cazati la un hotel F1 … cred ca v-am mai spus.
Am ajuns sambata....Duminica am plecat spre Paris intr-un targ din Porte Montreuil. Un bazar cam ca si cel de la Suceava ca infatisare doar atat ca e sezonier... adica doar sambata se deschide. M-am plimbat pe acolo si am auzit tot felul de limbi ciudate si tot feluri de nasuri care mai de care mai turtite sau mai acviline. Dupa ce am cumparat cele ce aveam nevoie am luatr-o catre Notre Dame, celebra catredala. E drept ca era pe dupa-amiaza si coada era imensa si de aceea nici nu am intrat. Am admirat-o pe dinafara. Intradevar mareata. Chiar in fata catredalei este marcat punctul Zero al Parisului, si acolo am stat eu intr-un picior pret de o secunda.
Intorsi acasa m-am apucat sa caut retele Wi-fi pentru internet.... Nu am gasit... Inca erau una care m-a pacalit... Era retea unsecured “Free Wi-fi” si m-am conectat... si dupa ce mi-a dar mesajul connected. Mi-a zis sa imi bag username si parola...!!!!! WTF!!!
Ideea era ca asa se numeste reteaua Free. Dar nu este Gratis... cum ar venii in Engleza.
Intr-un sfarsit m-am conectat de la un calculator din casa. (in restul casei sunt birouri.) Totul a fost struna. Chiar am putut vorbi cu Diana pe mess. Ea saraca fiin pe la rubedenii pentru a avea calculator caci camera noastra din Cluj... ei bine nu mai era a noastra si era golita de tot ceea ce o facea sa fie o “casa” pentru noi.
Cred ca l-am obsedat pe socru-miu ca: “Vreau internet...vreau internet wireless” Ideea e ca nu poti sa iti faci abonament la nimic, in Franta, pana nu ai un cont bancar si nu ai domiciliu. El are cont bancar dar adresa pe care e facut contul bancar nu mei este valabila si aici unde stam inca nu s-a putut schimba. Dintr-o data m-a cuprins groaza.... Am simtit ca voi fi izolat de restul lumii. Si intr-un fel pe buna dreptate m-am simtit amputat. Amputat de Google, de Newsletter-uri. De Google Maps care mi-ar fi putut fi folositor... de posibilitatatea de a apela cunostinta Internetului. Acum mi-am dat seama ca Interneul este intradevar un fel de constinta colectiva a planetei noastre, a Gaiei. Dar Internetul nu este acelasi pentru toti... Unii au invatat sa il foloseasca iar altii nu. Si cei care au invatat sa il foloseasca sunt mai informati. In minte mi-a venit ideea lui Orson Scott Card din... nu mai stiu cu se numeste cartea... ca am ascultat-o in format audiobook citita chiar de el.
In mod normal ar trebui ca la sfarsitul articolului sa nu scriu data si ora pentru ca ar trebui sa apara automat pe blog ora postarii. Dar avand in vedere ca eu scriu pentru blog OFLINE!!! am sa le inserez. Si tot in mod normal ar trebui sa postez pe www.teluric.net/blog asa cum am zis...dar din motive care nu tin de mine si pe care le veti afla mai tarziu voi scrie in continuare si pe www.teluric.blogspot.com
A!!!! si era sa uit... Temporar din aceleasi motive nu pot intra pe Yahoo Messenger (sambata si duminica) ci doar pe G-talk. Asa ca daca vreti sa vorbiti online cu mine faceti-va cont pe G-mail si ne vedem pe G-talk ca oricum la capitolul apel audio-video se misca de 100 de ori mai bine decat yahoo-ul.